"Chaque grand récit est une expérience de pensée sur une manière d'articuler la vie et la mort, et chaque intrigue est une manière possible de vivre: c'est en mediant sur ces variations imaginatives que j'élargis le champ de mon imaginaire pour déterminer le lieu oú je me tiens."

Paul Ricoeur

Ar fi, cred, o eroare să considerăm că vizualizarea acestor intrigi-maniere de a trăi, este semnificativă doar pentru faptul că ne ajută să ne ajustăm cursul propriei vieți. Ele au în orice caz și o valoare autonomă, o frumusețe și o emoție proprie, ce derivă, parțial sau integral, dintr-o raportare a lor la propria noastră viață. Aceasta asociere este determinata, în opinia noastră, de imaginație, în primul rând, dar și de percepția unei posibilități subiective. Din probabil larga serie de intrigi cu care intrăm în contact în artă, numai un număr restrâns vor deveni intrigi imaginative sau, mai departe, posibilități subiective, în sensul cel mai larg al termenului.  Mai mult, unde domnul Ricoeur vede o activitate relativ conștientă în a ne găsi intriga personală, nouă ni se pare că acestea determină deja prin simpla lor existență spațiul pe care aceasta îl poate traversa.